Petiție către hoți din politică: lua-v-ar lectura să vă ia!

Acum aproximativ un an, pe când Iliescu era bine-mersi – și nu ca acum, plecat dincolo de nori, certându-se cu Ceaușescu și ridiculizat de Dumnezeul în care n-a crezut niciodată – o știre insolită, aproape neverosimilă, desprinsă parcă din TNR, făcea înconjurul lumii: un hoț din Italia a fost prins în timpul unei spargeri dintr-un motiv eminamente halucinant: pentru că s-a oprit din furat ca să citească o carte!

Hoţul iubitor de lectură

Conform materialului publicat la vremea respectivă de presa din Roma și preluat de BBC, infractorul – un bărbat în vârstă de 38 de ani – ar fi pătruns prin balcon într-un apartament de fițe din districtul Prati și, în timp ce se pregătea “să dea cu jula”, ar fi fost distras de o carte despre (țineți-vă bine) Iliada lui Homer! Cartea se afla, la vedere, pe o noptieră, iar infractorul, vorba clișeului: n-a rezistat tentației. Presa vremii spune că păgubitul, un venerabil septuagenar, l-ar fi surprins pe hoț absorbit de lectură și ar fi chemat imediat poliția!

Când am citit prima dată această știre, am avut un sentiment de revoltă și nedumerire totală, ca și cum realitatea ar fi luat-o razna. Apoi, ca un ecou familiar, mi-a venit în minte replica aia bătrână – că viața bate filmul. Și a trebuit să recunosc că refrenul ăsta se potrivește realității de cele mai multe ori.

Cartea cu pricina se numește The Gods at Six O’Clock (în original, în italiană: Gli dèi alle sei. L’Iliade all’ora dell’aperitivo), este scrisă de un tip care are un nume de zici că e fundaș central la A.C. Milan – Giovanni Nucci –, iar subiectul volumului reprezintă o hermeneutică suprarealistă și captivantă a Iliadei, din perspectiva zeilor.

A existat și un ecou post-factum la tot evenimentul ăsta ilar-hilar: autorul, care a aflat din presă despre furt, a fost entuziasmat și măgulit de gestul hoțului, motiv pentru care s-a oferit – printr-o declarație în publicația Il Messaggero – să-i trimită acestuia cartea cu autograf. Un gest elegant și filantropic (plus un marketing de 5 stele), menit să-i dea hoțului însetat de cultură răgazul de a-și duce lectura până la capăt.

Nu știm dacă cartea chiar a ajuns (undeva, în arest) în mâinile cititorului șuț, iar de acolo mai departe: dacă acesta și-a continuat lectura, dacă a avut obiecții de critic literar, alea-alea, dar povestea în sine e fabuloasă.

Ce ar fi dacă toţi hoţii ar citi?

Plecând de la acest exemplu, cum suntem în plin deficit bugetar, iar economia națională e praf și pulbere tot din cauza unor „hoți” care au subminat-o constant, m-am gândit – ludic și fără mânie – să recomand câteva cărți aflate în Biblioteca Nației, din Teatrul Nației, unor anumiți domni politicieni (sau implicați în politică) care au săvârșit (in)direct tot soiul de ilegalități situate în proximitatea jafului.

Sigur, cum faptele lor (și chiar vorbele) deja au avut loc, modelul poate funcționa și pe sistemul „ce s-ar fi întâmplat dacă…?” De pildă, ce s-ar fi întâmplat dacă Cristian Popescu Piedone, în loc să își anunțe (ilegal) prietenii politruci că vor avea loc descinderi și controale ale ANPC, ar fi citit Cum să-ți schimbi mintea, de Michael Pollan (Editura Publica)? Cine știe, poate că ar fi reflectat altfel la funcția publică.

Dacă (să spunem) Dragoș Anastasiu, în loc să dea deja faimoasa șpagă de „supraviețuire”, ar fi ales să răsfoiască volumul Când creierul lucrează împotriva ta, de Michael Easter (Bookzone), poate că deciziile sale ar fi fost mai inspirate. Sau poate, nu! Dumnezeu știe…

Dacă Darius Vâlcov, fost ministru de Finanțe în Guvernul Ponta și condamnat pentru spălare de bani, ar fi putut citi Slujbe de mare rahat, de David Graeber (Editura Art), o radiografie lucidă a muncii fără sens în epoca contemporană, cine știe ce s-ar fi întâmplat! Sau nu s-ar fi întâmplat!

Dacă Elena Udrea, implicată în dosarul „Gala Bute” și condamnată pentru luare de mită, ar fi putut reflecta, înainte de orice, asupra volumului Ce ne datorăm unii altora, de Minouche Shafik (Editura Litera)? Care ar fi fost consecințele? Dacă Dan Voiculescu, condamnat pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare, cu un prejudiciu estimat la 60 de milioane de euro, ar fi avut ce învăța din cartea Economia comestibilă, de Ha-Joon Chang (Editura Polirom)?

Dacă Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, condamnat pentru luare de mită și trafic de influență, ar fi citit Raționalitatea, de Steven Pinker (Editura Publica), poate că și-ar fi pus întrebări mai limpezi despre consecințele propriei gândiri. Sau poate ar fi înțeles că uneori, să-ți construiești singur un bust e un semn că n-ai citit destul despre ego și logică.

Dacă Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor, condamnat pentru corupție în celebrul dosar „Transformatorul”, ar fi pus mâna pe volumul Idei rebele, de Matthew Syed (Editura Publica), poate că și-ar fi dat seama că uneori, exact gândirea nonconformistă e cea care te ține în afara pușcăriei. Dar, cine știe? Poate că transformatoarele alea n-au fost suficient de… revoluționare.

În sfârșit, vă dați seama, lista ar putea continua cu zeci de nume (mai vechi, mai noi) și prejudicii de ordinul miliardelor de euro, cam cât este și gaura cumulată din bugetul României. Dar, dacă tot am făcut o retrospectivă ipotetică, putem încerca și un exercițiu preventiv – am putea merge mai departe și recomanda câteva lecturi și guvernanților actuali sau altor politicieni aflați în funcții-cheie, în caz că s-ar simți ispitiți să tragă tunuri.

Nu de alta, dar tentația borcanului cu miere e veche de când lumea și birocrația.

Nicușor Dan ar putea reflecta asupra volumului Pericolele Percepției, de Bobby Duffy (Editura Polirom), o lectură esențială despre cât de greșit înțelegem realitatea – de la politică la economie și sănătate – și cum prejudecățile, frica și dezinformarea ne sabotează gândirea.

Ilie Bolojan ar putea medita la ideile din Creșterea economică, o amăgire, de David Pilling (Editura Curtea Veche), o carte ce pune sub semnul întrebării indicatorii de succes ai economiei globale.

Alexandru Nazare, ministru de Finanțe, s-ar putea întreba, cu ajutorul lui Erich Fromm, A avea sau a fi? (Editura Trei), o meditație despre posesie, ființă și etică.

George Simion ar putea reflecta mai profund asupra ideii de libertate, citind Fuga de libertate, tot de Erich Fromm (Editura Trei).

Lui Călin Georgescu (dacă-i mai vin idei de zero lei) ar fi recomandat să le deturneze către volumul Aventurile baronului Münchhausen, de Gottfried August Burger.

Rareș Bogdan, în plină efervescență retorică, ar putea da peste o oglindă a propriei atitudini în Tratat despre fanfaronadă, de Jean Baudrillard (Editura Ideea Europeană).

Gabriela Firea, în schimb, ar putea găsi un titlu provocator în Euforia perpetuă. Despre obligația de a fi fericit, de Pascal Bruckner (Editura Trei).

And so on!

Așa că, data viitoare când dați peste un politician corupt, nu-i mai urați „Să-l ia DNA-ul!”, ci, mai cu blândețe: „Să-l ia lectura!”
Căci, cine știe, poate că unii se mai pot opri la timp.
Dacă nu de frica legii, măcar de dragul unei fraze bune.

Toate cărțile pomenite mai sus – și multe altele la fel de necesare – se găsesc în Biblioteca Nației, la Teatrul Nației din Ploiești.
Ele așteaptă nu doar hoții cu vocație de cititori, ci și cititorii cu vocație de cetățeni. Mai ales pe cei din urmă.