Interviu Vlad Zaha: Politici publice greşite în domeniul drogurilor

Vlad Zaha. Criminolog specializat în politicile publice în domeniul drogurilor. A absolvit Universitatea din Manchester în 2021, cu cea mai mare notă din istoria Facultății de Criminologie. A continuat studiile la Oxford, fiind premiat pentru rezultatele sale.
Implicat în proiecte de cercetare la Manchester, unde, “au acum loc niște inovații fantastice în domeniul politicilor antidrog”.

Ce înseamnă ca drogurile să fie legale?

Dragoş Pătraru: Salut Vlad! Mai poţi? Ai fost în foarte multe locuri.

Când am vorbit să facem un interviu nu erau atât de multe apariţii. De ce crezi că te cheamă lumea să vorbeşti despre subiectele astea?
Vlad Zaha: Cel puţin o dată pe zi mă gândesc “Ce bine ar fi să mai apară vreo 10 oameni cu discursul pe care îl am eu, ca să pot să iau o pauză”. E nevoie de discursul ăsta pentru că pur şi simplu este absent într-o Românie în care subiectul drogurilor ia tot mai mare amploare negativă.
Adică vedem tot mai multe dezastre, tot mai multe ştiri şi tot ce facem în România este să plusăm pe ceea ce făceam deja.
România este deocamdată blocată, ca şi cum ai avea o casetă care tot se derulează încontinuu. Aşa că, mi-am asumat public că o să aduc un discurs nou, necesar şi funcţional despre cum ar trebui să controleze România drogurile.

Dragoş Pătraru: Nu ţi-e teamă că oamenii vor scoate din context? Adică ei oricum înţeleg ce vor ei, dar scos din context… De pildă, am văzut un video în care spuneai anul trecut că toate drogurile ar trebui să devină legale.

Vlad Zaha: Da, pentru afirmaţia asta trebuie ca oamenii să se uite la acel video, pentru că este un pic clickbait.
Este din adins pus titlul, care este, în fond, corect, doar că trebuie să înţelegem ce înseamnă “să fie legale”.
Clar primul gând va fi, în mod greşit, că toate substanţele ar trebui să fie precum alcoolul şi tutunul, adică să le vezi peste tot, pe toate clădirile. Nu asta voiam.
“Să fie legale” înseamnă ca pentru toate substanţele să fie un model separat de control, de reglementare legală, astfel încât să fie cât mai puţin periculoase posibil, prevenţia şi educaţia să fie la cote maxime, iar daunele asociate consumului, care statistic oricum se va produce, să fie cât mai mici.
Alcoolul, de exemplu, deşi este legal, este legalizat într-un mod extrem de nociv. Îţi creezi artificial consumatori noi de alcool pur şi simplu promovându-l fără nicio barieră.
Corporaţiile de alcool fac un lobby imens în Parlament. La fel şi cu tutunul, de zeci de ani ne “batem” cu tutunul, azi interzicem o reclamă la ţigări cu ardere, mâine apar 7 reclame la ţigări cu încălzire.

De exemplu, heroina ar trebui să fie legală. Dar în niciun caz dacă vrei să încerci, să o poţi încerca. În niciun caz să existe reclame, să nu existe niciun fel de promovare. Însă dacă eşti dependent de această substanţă şi ai nevoie de ea în primul rând ca să nu intri în sevraj, să nu mori, în al doilea rând, ca să ai un proces prin care îţi pui viaţa în ordine, ar trebui ca statul să ţi-o poată oferi gratuit în ceea ce se cheamă camere de consum de substanţe.

Aceste camere sunt prezente cam în toate statele din vestul Europei, în Elveţia sunt prezente de aproximativ 40 de ani.
Adică, dacă eşti dependent de heroină, mergi la medic, îi spui “am nevoie de substanţa asta, nu mai am niciun ban”, te vor introduce în aceste programe de consum de heroină. Ei ţi-o dau gratuit, administrată de către medici, testată să nu aibă impurităţi şi în acest proces tu îţi şi pui viaţa în ordine.

Adică: nu mai eşti dependent de un traficant de droguri. Toate problemele sociale, medicale sau penale pe care le ai se lucrează spre ameliorare. În timp se lucrează spre reducerea şi eliminarea consumului de heroină.
Asta înseamnă ca o substanţă să fie reglementată legal. Majoritatea ţărilor din lume au încercat acest model, în care avem toleranţă zero, nu acceptăm nimic, dacă te prindem cu ceva te băgăm la puşcărie şi îţi pierzi toate punctele sociale.
Tot majoritatea ţărilor, mai ales vestice, care au încercat chestia asta cu bugete de sute de milioane au eşuat, aşa că ne trebuie alt model.
Am dat acest exemplu extrem cu heroina. Este clar, consumul este nociv, nu-l promovăm, însă ce faci ca stat când deja se consumă şi zeci de mii, sute de mii de oameni consumă.

Prevenţia din România – model de “Aşa nu”

Dragoş Pătraru: E din ce în ce mai gravă situaţia, tot mai mulţi oameni îmi scriu. Cine nu e consumator, e dealer. De la tine cum se vede treaba asta?

Vlad Zaha: Pe toate statisticile, chiar şi cele oficiale, care subestimează consumul, din 2012 până în 2020 consumul tuturor drogurilor a crescut, în medie, cu peste 70%.
Consumul de etnobotanice a crescut de opt ori, consumul de cannabis de două ori şi consumul de cocaină de patru ori.
Asta pe datele oficiale. Pe datele neoficiale, creşterile pot fi mult mai mari.

Un studiul al lui Mihai Copăceanu, pe zece mii de tineri români cu vârste cuprinse între 16-25 de ani, relevă că unul din doi tineri români a consumat cannabis cel puţin o dată. Asta înseamnă un milion de tineri români. Comparativ, datele de la Agenţia Naţională Antidrog ne spun că maxim două sute de mii de tineri români care au consumat.

Deci de cinci ori mai mari ies statisticile, dacă ne uităm în afara a ce captează statul.
Este clar că avem o problemă. Aici nu mai vorbim despre legalizare, vorbim de prevenţie şi educaţie. Din păcate, România tot asta face de vreo 20 de ani, stăm şi ne uităm cum statisticile o iau în sus.
De 20 de ani nu se schimbă nimic. Şi aici, lucrurile sunt şi mai clare, cum ar trebui să faci prevenţia: Avem standarde internaţionale. OMS, ONU scot odată la câţiva ani standarde internaţionale de prevenţie, cu bife verzi ce funcţionează, cu “X” roşu ce nu.
Dacă e să luăm ce face România de 20 de ani, majoritatea (NR: măsurilor) sunt cu roşu:

• sperietori
• imagini terifiante
• testimoniale şocante
• poveşti exagerate
• probleme cu consumul pe termen lung
• câini
• excludere
• închisoare

Toate practicile sunt cu roşu. România ar putea aborda nişte programe care sunt dezvoltate internaţional şi care pot fi achiziţionate.
Sunt programe care încep de la clasa zero, până la clasa a patra. În decurs de 4-5 ani, copiii care participă în programele despre care discutăm au risc redus de a abuza de substanţe de la 20% până la 100%.

Ce ar trebui de fapt făcut, pentru prevenirea consumului de droguri

Pe astea nu le putem inventa noi. Sunt documente de sute de mii de pagini, programe clare, oamenii trebuie instruiţi.
Ca să vă daţi seama cât de greu este, nici măcar nu se discută despre substanţe de la clasa zero până la clasa a patra. Deci nici măcar nu se aduce vorba.

Nu se aduce vorba despre substanţe, pur şi simplu se înlesnesc comportamentele pozitive. Unul dintre aceste programe se cheamă Good behaviour game, în care timp de 4 ani, în fiecare săptămână se produce un joc în care se pun bazele cele mai de jos ale gândirii critice, se pun bazele anturajului, alegerilor corecte, prin chestiuni pe care curricula românească nu le-ar acoperi.

Acestea sunt testate. Avem sute de mii de persoane care au participat în aceste programe şi alte persoane care n-au participat.
Se face ceea ce se cheamă randomised controlled trial (NR: studiu aleatoriu controlat). Adică iei oamenii care au participat, îi urmăreşti pe tot parcursul vieţii lor. Iei alţi oameni care n-au participat şi îi urmăreşti pe parcursul vieţii lor.

Este supranumit standardul de aur al cercetării. Nu poţi face o cercetare mai riguroasă decât să urmăreşti oamenii pe tot parcursul vieţii lor.

Pentru a face chestia asta e nevoie să se întâmple multe. Direcţia pe care o luăm noi sunt cele cu “x”.
Testăm copiii. Ce se întâmplă dacă testăm copiii? Este foarte clar, se va face tranziţia, la liceu, de la cannabis la celebrele etnobotanice, care te pot omorî şi pe loc acum.
Se vor ingera curăţători chimici, care sunt vânduţi în ideea “dacă consumi acest lichid, vei ieşi negativ la testul antidrog”.
Se va face tranziţia către alcool. Nu se punea problema să fie testaţi tinerii cu etilotestul la şcoală.

Dragoş Pătraru: Un părinte care are un copil mic, căruia ar vrea să-i dezvolte spiritul critic şi abilităţile necesare pentru a lua decizii bune, ce ar trebui să facă?

Vlad Zaha: Tot ce ar trebui să facă este independent de statul Român. Nu se poate baza pe el.
Dacă au timpul şi resursele, să se informeze din surse externe, să participe în programe de parenting, să citească despre când ajung substanţele să fie consumate, cum ar trebui să abordăm problema.

Dragoş Pătraru: Ai nişte astfel de surse?

Psihiatrul şi psihoterapeutul Eugen Hriscu are destul de multe materiale şi online despre ce ar trebui să facă părinţii într-o ţară “inundată de droguri”.
Acolo vedem exact: cum reacţionăm, ce se întâmplă dacă reacţionăm negativ, cu furie, cu pedepse sau cu bătăi, lucrurile se agravează. Doar îţi îndepărtezi copilul de tine.

Principalele motive pentru care tinerii consumă droguri

Când copiii sunt mici, putem comunica mult mai uşor cu ei, dar de la pubertate încep clivajele. Dacă reuşim să menţinem comunicarea, nemoralizatoare, înţelegătoare, şi vedem situaţii care ne dau alarma, este momentul să mergem nu la poliţie, ci la medic. Dar totul, discutat, agreat.
(…)
Dacă ne uităm la motivele pentru care încep tinerii să consume substanţe, o să vedem o listă cu zeci, sute de motive. Printre principalele sunt:

• absenţa familiei
• lipsa comunicării
• probleme
• tristeţe
• exacerbarea unor stări, precum fericirea

Însă toate daunele consumului pot fi prevenite sau reduse, dacă acţionăm cum trebuie.
În literatura de specialitate, se vorbeşte despre cum consumul de substanţe a devenit normalizat cultural, în rândul subculturilor tinerilor.
Dacă ar fi să luăm totalitatea tinerilor din România, de la 16 la 30 de ani, este extrem de probabil că majoritatea oamenilor din această grupă de vârstă vor lua contact într-un fel sau altul cu diferite substanţe, fie că vorbim despre cele legale, tutun, alcool, fie că vorbim de cele ilegale.
În sensul ăsta, trebuie să acceptăm că asta e lumea în care trăim, că statistica e foarte greu de evitat când vorbim de milioane de români şi felul cum ne raportăm la consum ar trebui să meargă pe aceste două planuri.

Prefer ca tânărul să primească tratament sau să abandoneze consumul de bunăvoie? Asta înseamnă că trebuie să-l ajut, să-l înţeleg, să aibă asistenţă medicală dacă are nevoie.
Sau prefer să ajungă la închisoare, să-şi piardă locul de muncă, să-şi piardă familia, să dezvolte alte obiceiuri de consum în închisoare şi când iese din închisoare să fie văzut ca un paria al societăţii?

Avem cumva sistemul ăsta de sănătate publică, în care înţelegem că acest consum se întâmplă, nu tot consumul duce la dependenţă, ar trebui ajutaţi oamenii, preveniţi şi educaţi să nu consume, dar dacă consumă să nu-i pedepsim.
Şi avem sistemul de justiţie penală, care zice “dacă te-am prins, te-am executat, eşti gata”.
Dacă vrem al doilea sistem, ar trebui să construim cam o mie de închisori noi, ţinând cont că au între 500-800 locuri.

Sunt nişte declaraţii halucinante în presă de la politicieni, care spun că dacă băgăm oamenii în închisoare, măcar nu vor mai consuma droguri, ceea ce este total fals.

În toate închisorile din lume se consumă droguri mai mult decât în societate.

Vlad Zaha: Alcoolul, a treia cauză de deces din România

Dragoş Pătraru: Discutând despre alcool, noi avem şi proiectul Starea Sănătăţii şi ne ocupăm foarte mult de asta, obiceiul este clar întărit în fiecare zi. (…)
Să ieşi undeva şi să nu bei alcool e de neconceput. Dar după ce vezi dovezile privind afectarea sănătăţii pe termen mediu şi lung, altfel iei o decizie în cunoştinţă de cauză. Alcoolul omoară mai mult decât toate drogurile din lume. Corect?

Vlad Zaha: Absolut, da. Cu excepţia tutunului. Alcoolul este a treia cauză de deces din România. Mor aproximativ 7-8 mii de români în fiecare an din cauze direct asociate consumului de alcool.

De la tutun mor 8 milioane de oameni pe an.

Dragoş Pătraru: Un milion dintre ei nefumători. Mi se pare incredibil procentul. Din 8 milioane care mor, un milion mor pentru că fumează cineva lângă ei.

Vlad Zaha: Da, pentru că România aşa alege să controleze substanţele. Diferența este foarte interesantă.

Deci, dacă ne gândim că avem așa o linie și pe linia asta este promovare comercială, legalizare cu promovare comercială, care creează o grămadă de probleme, și pe o altă linie avem interzicere totală, care generează o grămadă de probleme, nu știm ce se consumă, cât se consumă dacă cineva consumă și îl prindem Îl băgăm în pușcărie și poate îi face mai mult rău.

În partea asta, cu promovarea comercială, toată piața legală este deținută fără niciun fel de probleme de marile corporații cărora nu le sunt puse niciun fel de limite
Pot vinde ce vor, cât vor, poate mai introducem așa o dată la câțiva ani o prevedere că trebuie să ceri buletinul dacă vrei să vinzi alcool. O piaţă care valorează miliarde și din care statul nu prea beneficiază de mare lucru.
Problemele medicale ale oamenilor din cauza acestor substanţe necontrolate, tutun şi alcool, sunt gigantice pe sistemul de sănătate.
În cealaltă parte avem substanţele ilegale, unde toată piaţa este deţinută de grupările infracţionale organizate, care valorează aproximativ un sfert de miliard de euro anual. Asta este estimarea minimă.

Dragoş Pătraru: La amploarea fenomenului, mie mi se pare puţin.

80% din tot ce capturează România pe substanțe ilegale sunt cantități mai mici de 5 g

Pe consumul din România cam astea sunt estimarile, însă estimările sunt subreprezentate.
Aceste două extreme, în care România lasă la un liber extrem de nociv tutunul şi alcoolul versus unde România interzice total, nu oferă nimic dependenţilor, nu avem niciun scanner în portul Constanţa, astea generează un nivel uriaş de daune, care ar putea fi scăzut.

Pe ambele părți:
Dacă, în primul rând pentru alcool și tutun scoatem absolut toate reclamele ceea ce nu este loc imposibil. Este o normalitate în alte țări să nu ai nicio reclamă nicăieri niciun magazin, nici în baruri, nici la, nici pe YouTube nici în timpul meciului, nici un fel de promoții.

Dacă luăm aceste două chestiuni și le reglementăm mai bine în sensul că nu legalizăm comercial heroina, cannabis, cocaină, pastile, deci nu deschide niciun fel de magazine.

Dar ce facem este să nu mai pedepsim consumatorii care le au asupra lor doar pentru consum propriu. În acest schimb putem introduce educație, sănătate, prevenție, pe de o parte pentru consumatori și pe cealaltă parte putem să ne batem cu ditai crima organizată, care are toată piața de droguri.

În momentul actual 80% din tot ce capturează România pe substanțe ilegale sunt cantități mai mici de 5 g. Asta pe datele oficiale de la Agenţia Naţională Antidrog.

De exemplu anul trecut s-au făcut 2600 de capturi de cannabis, cu o captură medie de 1 g per captură adică de 2600 de ori poliția, procurorii, judecătorii s-au sesizat, s-au pus în mișcare.

Adică de vreo 6-7 ori pe zi în fiecare zi pentru atât (NR: de puţin) în timp ce capturi mai mari de 1 Kg au fost doar 99. Deci deocamdată tot ce face statul român este să prindă așa pliculețe…

Dragoş Pătraru: …alocând resurse foarte mari. Pe de altă parte, dacă ăsta e chiar modul de lucru al marilor traficanți într-o țară ca România?

Adică să distribuie. Pentru că, iată, părinții se plâng că într-o clasă sunt cinci dealeri care într-adevăr, au la ei doar unul-două-trei grame că dau și ei tot atât.

Vlad Zaha: Da, din păcate în România avem o percepţie distorsionată despre ce înseamnă traficul de droguri.

Să ne amintim un pic de tonele alea de cocaină de la malul mării de acum câţiva ani, care n-au fost subiectul unei acțiuni de amploare a DIICOT-ului, SRI-ului, SIE, Pazei de Coastă.

A fost pur și simplu o furtună pe mare, care a făcut ca una dintre bărci, cel mai probabil, să-și piardă conţinutul și o tonă de cocaină care valorează pur și simplu sute de milioane a ajuns prin neștire pe plajă se vedeau pachetele pe acolo.

În România trec anual aproximativ între 10 și 20 de tone de droguri. Noi prindem în total între o tonă și 3 tone.

Vlad Zaha: “În fiecare județ, Inspectoratul Județean de Poliție știe exact cine se ocupă”

Deci în cel mai bun caz prindem 30% din tot ce tranzitează România, în cel mai rău caz prindem 5% din tot ce traversează România.
Dar, ţinând cont că, din nou, poliția ne zice disponibilitatea este ridicată pentru aproape toate tipurile de droguri, în rapoartele oficiale, (asta este formula prin care zic drogurile sunt peste tot), deci nu funcționează traficul de droguri pe modelul pliculețelor.

Academicienii numesc “deal-ăreala” asta așa cu pliculețe o aprovizionare socială în cadrul grupului, care nu este nici un caz benefică și n o susțin în niciun fel, dar este o realitate sociologică. Așa se împart substanţele în cadru anturajului.

Dacă ar fi să luăm pe fiecare tânăr din anturaj să-l băgăm la închisoare, ajungem la partea cu 1000 de închisori.

Dacă ar fi, în schimb, să ne concentrăm pe grupările interlope care sunt coordonate în România, dacă ne uităm pe harta grupărilor interlope din România, vedem că avem clanul x avem clanul y. În București avem o grămadă de clanuri.

În fiecare județ, Inspectoratul Județean de Poliție știe exact cine se ocupă, cu ce se ocupă.

Bineînțeles că ai nevoie de probe, ai nevoie de interceptări, de infiltrări dar ştim sigur că ei sunt.

De-asta, discuția nu este despre a-l prinde pe tânărul cu glugă, care are la el trei pliculețe și le punem așa pe masă și facem o conferință de presă cu ce a mai prins poliţia.

Este total irelevant pentru cantităţile despre care vorbim.
În fond, aceşti mici dealeri cu glugă şi pliculeţe sunt tot tineri, toți copiii, care fac asta din cauza problemelor poate pe care le au din cauza lipsei banilor.

(…)

Se aproximează că daunele sociale pe care le produc marii traficanţi sunt duble faţă de veniturile lor.
Adică, în fiecare an, România pierde vreo jumătate de miliard de euro în tot felul de probleme.

Deci buba gigantică este aceasta cu marele trafic.

Şi mai sunt oameni care zic păi la marele trafic ajungem prin consumator, nu?

Şi răspunsul este că nu, sau cel puțin nu se mai întâmplă să de vreo 60 de ani de când forțele de ordine au acces la o oarecare tehnologie.

Nu ne mai putem preface că nu știm ce se întâmplă în județe sau că n-avem una dintre cele mai mari forțe de ordine la nivelul SIE și SRI.

Avem practic zeci de mii de oameni care lucrează în sistemele de informaţii.

Dragoş Pătraru: Adică nu se mai pune problema să nu ştie Poliţia Locală, sau să nu ştie de la DIICOT, servicii, de unde au acei copii acele pliculeţe.

Vlad Zaha: Nu, chiar nu se pune deloc problema asta.

Dragoş Pătraru: Păi și atunci înseamnă că se pune problema corupției, cum spuneai, la modul că în fiecare inspectorat și DIICOT și servicii, există oameni care sunt şpăguiţi, să nu ajungă mai sus.

Așa funcționează traficul de droguri mare. Când traficantul zice ok, eu vreau să intru în țara asta fie să tranzitez droguri, fie să le vând, fie ambele, o să se uite în primul rând la corupție, la felul cum controlează țara substanțele.

Dacă toate sunt ilegale și prindem consumatorii mici, este un rai pentru marii traficanți, că știu că n-o să se ajungă niciodată la ei.

O investigație Radio Europa Liberă cita un raport internațional care numea portul Constanța “un paradis și un magnet sigur pentru traficanții internaţionali de droguri”, chiar dacă nu suntem țară Schengen.

Asta ar trebui să ne dea extrem de mult de gândit pentru că să faci trafic printr o țară care nu e în Schengen, înseamnă că tu ca traficant trebuie să-ți asumi că vor fi controale la frontieră și când intri prin porturi și când ieși pe la graniță și ai mai mult de lucru.

Şi să fie România un paradis chiar și cu aceste chestiuni înseamnă că corupția este gigantică și, din păcate, nu putem pune degetul să zicem persoana x, din Inspectoratul x. Îi vedem doar o dată la câteva luni, când zeci de polițiști mai sunt arestați la câte o vamă.

Dar și aceia sunt din rândurile de jos, corupția este uriașă.

Dragoş Pătraru: Păi crezi că tot corupția responsabilă pentru declarațiile iresponsabile pe care le fac alde Predoiu, am auzit-o şi pe Alina Gorghiu?

Vlad Zaha: Da, declaraţiile politicienilor din România acum sunt cum că România va fi un model internațional de lupta antidrog și că suntem într-un război cu drogurile, război care va dura o grămadă de timp.

Din păcate politic mai ales în trecut în anii ’70-’80 în America, doi președinți americani și-au câștigat niște mandate pe subiectul drogurilor. Richard Nixon și Ronald Reagan au zis noi ne batem cu drogurile și cu Pablo Escobar și cu El Chapo și cu toate cartelurile și n-o să mai fie droguri în America și băgăm și pe toți americanii la închisoare.

Şi au reușit să ajungă la cel mai mare număr de persoane încarcerate (și ca procent din populație și ca număr brut) după China și au eșuat.

Au investit 1000 de miliarde de dolari în acest război împotriva drogurilor în ultimii 50 de ani

Şi vedem că de vreo 15 ani au început să dezincrimineze, să legalizeze, pentru că pur și simplu, poți să ai toți banii din lume nu poţi să-ți închizi toată populația.

Când tai capul unui balaur din America de Sud, care controlează carteluri, mai apar încă 7.

Dar în România, e ca şi cum am deschide o carte de istorie în anii 70-80, cu declaraţii, cu măsuri, şi parcă sunt luate cu copy-paste.

Cazul statului Oregon, care a dezincriminat drogurile, apoi le-a reincriminat

Dragoş Pătraru: Cum comentezi cazul statului Oregon?

La trei ani după ce a devenit primul stat american care a dezincriminat toate drogurile, statul Oregon a făcut cale întoarsă transformând din nou în infracțiune posesia de droguri, chiar și în cantități mici.

Guvernatoarea Tina Kotek a semnat o lege care prevede până la șase luni de închisoare pentru oricine e prins în poziția unor droguri tari precum fentanil, heroină, cocaină sau ecstasy.
Revenirea pune capăt unui experiment de trei ani în cadrul căruia polițiștii au împărțit amenzi de 100 de dolari și carduri cu detalii privind modul în care consumatorii ar putea beneficia de tratament pentru dependență.

Planul era de a trata consumul de droguri ca pe o boală mai mult decât ca pe o infracţiune, şi a fost construit după regulile din alte țări, cum ar fi Portugalia, unde dezincriminarea a fost în vigoare timp de 2 decenii.

Legalizarea a coincis, însă cu explozia consumului de fentanil un opioid sintetic puternic, care a făcut zeci de mii de victime în Statele Unite din cauza supradozelor

Vlad Zaha: America mai are o problemă uriașă, pe lângă multe altele: faptul că nu este un stat social sau statele din Statele Unite ale Americii nu sunt state sociale

Unul dintre cei mai mari filozofi francezi, Pierre Bourdieu, zicea că statul are două mâini: mâna stângă a statului, cea care te ajută, cea “bună”, care înseamnă sănătate, educație, ajutoare sociale, pensie, asistenţă.

Şi mâna dreaptă a statului, care te “bate”: poliţie, procuratură, închisori, procurori, şamd.

în Statele Unite ale Americii cam din anii ’70-’80 adică concomitent cu concomitent cu cei doi președinți de care discutam, mâna stânga a statului, adică sănătate, educație, s-a dus la spate.

Şi a venit mâna dreaptă a statului care înseamnă poliție înseamnă că nu îți mai dăm ajutoare sociale înseamnă că sănătatea nu mai este nici măcar parțial public, înseamnă că pentru educație trebuie să plătești, etc.

Dacă nu te adaptezi, venim cu mâna dreaptă a statului cu poliția și te băgăm la pușcărie, o chestie care afectează bineînțeles disproporţionat persoane de culoare, imigranții, oamenii săraci în general.

Pe subiectul drogurilor, Oregon a zis “ok, noi înțelegem argumentele, înțelegem știința, înțelegem faptul că peste 50 de state din întreaga lume au făcut pasul ăsta de dezincriminare cu rezultate foarte bune. Hai să luăm noi mâna asta dreapta a statului, s-o punem la spate, să vedem ce se întâmplă.”

Şi au stat trei ani. Dar n-au scos o pe astălaltă, şi asta e problema fundamentală.

Dacă ne uităm pe rapoarte, pe statistici, pe ce zic experții, sute de experți au semnat o scrisoare care cerea “parlamentarilor” din Oregon să nu reintroducă prohibiția.

Şi acei experţi mai zic în felul următor: nici măcar jumătate din fondurile pentru Asistență Medicală și socială care ar fi trebuit prevăzute în lege nu au fost acordate.

Amenzile aplicate oamenilor care sunt deja pe străzi, trăiesc în corturi și n au nimic, nu ajută cu absolut nimic și nu i face să meargă să ceară ajutor.

Faptul că în SUA dacă n-ai asigurare socială și chemi o ambulanță, practic ești dator pe viață, sau faptul că dacă ai nevoie de o locuință, pur și simplu nu există, nu au locuințe sociale nici măcar cât să acopere un minim.

Și atunci au stat așa trei ani, timp în care s-au întâmplat mai multe: a apărut o epidemie de fentanil, care este un medicament pe care îl primești la spital, deci este cumva o epidemie generată și de sistemul lor medical de sănătate, concomitent cu o grămadă de chestiuni și au zis, stând aşa cu mâinile la spate, “Păi totul e groaznic”.

Aducem mâna dreaptă înapoi, vă băgăm pe toţi la pușcărie, ceea ce este greșit. Şi de asta, de exemplu a funcționat în Portugalia, care a făcut pasul ăsta cu dezincriminarea tuturor substanțelor.

Adică nu se vând, dar nu ești pedepsit dacă le ai asupra ta.

În Rusia, dacă ești un rus de rând care nu-i vânat politic, care nu-i american, poți să ai la tine 6 g de canabis, poți să ai niște cantităţi foarte mici de heroină, poţi să ai haşiş, şi nu eşti pedepsit penal. Şi asta nu e o chestie de ideologie, este o chestie logistic-operaţională, raţională, academică şi testată. Faptul că tu ca forţă penală, cu politici şi închisori, nu ai ce să cauţi la consumatori, care nu fac altceva decât să aibă asupra lor pentru consum.

Pentru că, din nou, îţi trec marii traficanţi, care jubilează că nu-i caută nimeni. Închizi o grămadă de oameni care nu ar trebui să fie închişi, că e mult mai rău în închisoare, nu mai ai bani de asistență, de tratament, de educație.

Din 2016 încoace criminologii numesc oficial, academic, ce se întâmplă pe tot globul drept o revoluție a dezincriminării, pentru că am fost zeci de ani în modelul ăsta pe aceeași casetă cu “epurăm drogurile”, “n-or să mai fie droguri”.

Dragoş Pătraru: De ce crezi că există această reacție atât de puternică împotriva dezincriminării? Am văzut inclusiv medici condamnând consumatorul.

Din păcate din nou în România nu există nicio discuție reală sau sunt, dar puține despre ce înseamnă și ce sunt drogurile.
Drogurile, în mare parte, sunt medicamente. Uite, de exemplu xanax este medicament, se ia pentru tot felul de afecțiuni sau condiții psihiatrice

Fentanilul este un opioid care ți se administrează la spital dacă ai fost în ceva accidente teribile și ai nevoie de o anestezie foarte puternică, la fel și heroina, morfina.

(…)

Dragoş Pătraru: Nu suntem deloc conştienţi de problema alcoolului în mediul rural. Am vorbit cu un medic, care mi a zis așa „din 10 oameni pe care îi văd într-o zi, cel puțin opt au consumat în ziua respectivă alcool, înainte de a veni la mine.

Nimănui nu i se explică faptul că efectele asupra sănătății, atunci când consumi alcool, fie și un pahar de alcool pe zi, efectele asupra sănătății tale sunt devastatoare.

Absolut și sunt devastatoare şi pe celelalte variabile. Au fost de 40 de ori mai multe accidente grave pe șosele din cauza alcoolului decât din cauza drogurilor ilegale în România.

Drogurile, pe locul 28 în lista cauzelor de accidente rutiere. Alcoolul este pe 10

Dacă este să ne uităm pe statistici, decesele de la condusul sub influenţa drogurilor au fost pe locul 28 în totalul cauzelor de decese pe şosele din România. Au murit 3 oameni în tragedii groaznice, produse de şoferi drogaţi care ar trebui aspru pedepsiţi, însă au murit 1500 de oameni din alte cauze, nu asociate drogurilor.

Alcoolul, de exemplu, e pe locul 10. Nici măcar nu prea le mai vedem la știri, ar trebui să avem odată la câteva zile o știre cu șofer alcoolic care omoară oameni pe șosele, dar nu mai avem într-atât de adâncă a devenit această normalizare a alcoolului susținută, întreținută, lăsată liberă, de către politic de, către Guvern ca și cum parcă ar fi într-o țară în care scopul guvernaților este să se consume alcool nu invers.

Mor în jur de 40000 de români anual, din cauze asociate tutunului, ceea ce, din nou, este o o cifră incredibilă.

Vlad Zaha, despre vaping şi tutun

Dragoş Pătraru: Apoi mai avem şi nenorocitul ăsta de vaping.

Vlad Zaha: Da, vaping. Care poate la orice formă. Poate lua chiar și forma substanțelor ilegale, dacă mai țin minte HHC, acele vape-uri care se vindeau prin Bucureşti şi prin oraşele ţării la chioşcuri, cu substanţă psihoactivă, se vindeau minorilor în neştire. S-au vândut peste o sută de mii de dispozitive, n-a zis nimeni, nimic, până când a intervenit un context în care trebuia să se prindă un traficant.

E halucinant, că şefa Agenţiei Naționale Antidrog discuta despre aceste vape-uri cu HHC cu câteva luni înainte. Vorbea pe la știri că nu sunt bune că sunt sub monitorizare, că n-ar trebui să se vândă și a mai durat câteva luni până să se oprească comerțul, să se destructureze fabrica, să fie trecute drept etnobotanice, ceea ce și erau și bineînțeles.

Vape-urile cu tutun sunt la ordinea zilei. Cred că abia recent s a dat o lege că nu se mai pot consuma înăuntru.
Tutunul este printre principalele cauze de deces din România și cea mai nocivă substanță.

Alcoolul s-ar părea, cel puțin în ţările vestice, să fie înlocuit dar cu alte substanțe, alte droguri. Rămâne de urmărit.

Dar ce ce e clar e că în direcția în care ne îndreptăm în România cu ambele tipuri de substanțe legale și ilegale, orice modificări se întâmplă la nivel de consum sau la nivel de trafic nu au legătură cu ce face statul și sunt mai degrabă independente de el.

De exemplu, în Afganistan, venirea talibanilor la putere pune destul de mari probleme traficului global cu heroină, ceea ce ne am gândi că este bine.

Doar că heroina este acum înlocuită cu fentanilul, care este de mii de ori mai mortal, în sensul ce există pe vârful unui ac poate ucide.

Deci lucrurile se schimbă și evoluează și de asta discutăm să zicem că prinde DIICOT-ul nostru o mare captură și ne gândim uşuraţi “bine că acele substanțe nu au intrat în România, să zicem 100 kg”.

Doar că, este doar o mică alterare a pieței, care va produce imediat noi traficanți, dacă cei care sunt prinși sunt neutralizați de pe piață.

Când de pe piață dispare o substanță, apare alta

Discuțiile despre cannabis se duc în multe extreme în România canabisul care se consuma de sute de milioane de europeni, care tocmai a fost dezincriminat și legalizat parţial în Germania, (…) faptul că cannabisul este cel mai capturat drog cu un mii de capturi de 1 g în fiecare an și cu multe plantații și așa mai departe, determină consumul mai accelerat al etnobotanicelor.

S-au închis acele magazine de vise în 2019, în România, dar din cauza războiului împotriva canabisului se consumă canabis sintetic Spice, etnobotanice care sunt de 600 de ori mai potente decât canabisul real.

Adică dacă fizic, biologic, nu poți să faci supradoză de la cannabis, de la etnobotanice, adică cannabis sintetic Space se poate muri de la o singură țigară.

Nu zice nimeni mâine dezincriminaţi toate substanțele și facem ca în Portugalia, deși avem un stat social, deși plătim 45% taxe pentru sănătate și pentru pensie, ar trebui foarte clar să o luăm treptat și să ne regăndim un pic abordarea.

Pentru că suntem foarte aproape ca etnobotanicele sunt întreacă cannabisul drept cel mai consumat drog în România ceea ce ar fi o premieră Europeană și printre premierele globale adică nu se mai întâmplă să consume lumea chimicale care arată ca și cannabis și care sunt mai ieftine decât să consume cannabis.

Dragoş Pătraru: Mă gândesc că și sărăcia amplifică toată treaba asta.

Vlad Zaha: Şi sărăcia amplifică dar de exemplu modele de dezincriminare din alte țări inclusiv Germania, Spania, unde poţi avea 100 de g de canabis la tine și să nu fii pedepsit penal îți permit să crești și câteva plante acasă, ca să nu trebuiască să le iei la negru.

Şi din nou ne aflăm în situația în care în cazul consumului de cannabis nu mai vorbim de prevenție.
Bineînțeles, dacă oprim tot ce facem din prevenţie în România și introducem acele programe din clasa 0 de care am discutat și așteptăm 10 ani vorbim de prevenție, dar în momentul de față, în care unul din doi tineri români de 16-25 de ani au consumat cannabis cel puțin o dată, dacă te lupți la modul ăsta cu canabisul etnobotanicele vor ajunge pe locul întâi.

Vlad Zaha, despre etnobotanice: “În 2009 erau zeci de substanţe. Acum sunt peste 1200”

Şi ca să ne dăm seama cât de cât de periculoase sunt, în închisoriile din Anglia etnobotanicele sunt printre principalele cauze de deces în rândul prizonierilor pentru că, de exemplu, sunt sprayate pe scrisori.

Sunt inodore, incolore și le introduci sau canabisul sintetic Spice-ul, mărunțit extrem de mic și pur și simplu mor de la ele.

Şi se discută destul de avansat, și asta este o propunere susținută de fostul șef al Agenției Naționale Antidrog varianta Anglia, de a distribui cannabis prizonierilor ca să nu mai moară zeci și sute de prizonieri în fiecare an.

Dragoş Pătraru: Mă gândeam acum în timp ce vorbeai că se tot fac brain-scan-uri din astea, la un an de consum de alcool, la doi ani, la trei ani, la patru ani se constată micșorarea creierului, am văzut că s-au făcut inclusiv la țigări.

Eu nu cred că a făcut cineva la nenorocirile astea sintetice, la etnobotanice, ca să vedem efectiv dimensiunea dezastrului.

Vlad Zaha: E foarte greu de făcut. În jurul anului 2009 erau câteva zeci de substanțe. Acum, în 2024 sunt peste 1200 de variații de etnobotanice, pentru că ele se tot actualizează, ca să păcălească legea de exemplu acum suntem la a treia de cannabis sintetic Spice.

România în 2011 a dat legea ca orice substanță cu potențial psihoactiv să fie incriminată, până când este introdusă acea substanță în tabelele legii.

Şi de asta este greu să faci să faci scanări ale creierului că în primul rând e și greu să fii consumator cronic de etnobotanice
(…)
Dar toate substanţele sunt nocive şi de asta ne legăm foarte mult în domeniul ăsta de cannabis. Este şi un studiu de cercetare în criminologie cu sute de oameni care îşi dedică viaţa să vedem cum am putea substitui aceste otrăvuri cu ceva mai puţin periculos.

Pe termen mediu şi lung, avem tot felul de probleme de la cannabis, cu încetinirea capacităţilor mintale, cu paranoia, psihoză, pe termen lung.

Inclusiv asta, ce ţine de demență, Alzheimer, toate bolile degenerative ale creierului sunt acolo.

Vlad Zaha: Da, dar cannabisul acționează ca o barieră împotriva altor substanțe de genul celor care te pot omorî pe loc sau în câteva zile, în câţiva ani.

Dragoş Pătraru: Adică, măcar asta să fie decizia conştientă a consumatorului. Ştiu că fumez d-ăsta, ştiu că e curat, ştiu că voi avea probleme în ultimii ani de viaţă, dar îmi asum asta.

Vlad Zaha: Realităţi, afecţiuni care pot veni şi cu cannabis, şi fără cannabis, cannabisul le poate înteţi.
Însă în momentul în care avem o discuţie clară despre ce înseamnă substanţe şi consum, există şi consum responsabil la mai toate substanţele.

Prevenţia ar trebui făcută de medici, psihologi, experţi. Nu de poliţie

Problema cu cannabisul, pe lângă faptul că este incriminat şi incriminarea lui determină creşterea consumului de etnobotanice, este că, dacă poliţistul merge la clasă a VIII-a și zice „dacă consumați canabis veți muri” şi apoi, ai ajuns la liceu și vezi că se consumă cannabis și că oamenii ăia nu mor, zici “m-au mințit ăștia la școală au zis că mor că dacă ating asta”.
(…)
Acel copil n-o să mai creadă nimic din ce îi zici despre substanțe, chiar dacă unele chestii sunt pozitive. De exemplu dacă te simți rău poți să suni la ambulanță că nu te ia Poliția ci te ia ambulanță și n-ai dosar penal dacă n-ai nimic la tine.
(…)
Discuțiile trebuie să fie oneste și trebuie să trebuie făcute în primul rând prevenție și educația nu de poliție. Vedem că poliția ar dori să se bage cât mai mult peste tot ce înseamnă: ei să fie medici, ei să fie avocații, ei să fie și profesori

Ar trebui făcut (NR: prevenţie) de medici, de psihologi sau de experți antrenați special pentru asta și poliția să se concentreze doar asupra marelui trafic de droguri, doar asupra urgențelor pe care le au. Nu au ce căuta la ținut prelegeri în școli, pentru că, din păcate habar nu au faptul că dacă îi vorbești unui copil de 12 ani despre substanțe, ai toate șansele ca acel copil să consume substanțe, mai mult decât alt copil căruia nu i-ai vorbit despre substanțe.

Îi trezești interesul dacă nu știi ce vorbești şi cum vorbești și n ar trebui vorbit despre substanțe sub 13-14 ani.

Şi mai sunt alte chestiuni, de exemplu testimonialele foștilor dependenți de droguri. Ne am gândi că este pozitiv ca oameni foarte curajoși care au trecut prin aceste chestiuni și care au luptat eroic să iasă din dependențe serioase de tot felul de substanțe, să fie puși în fața elevilor și să le vorbească despre experiențele lor și despre probleme.

Ne am gândi că este așa dar dacă mergem la rapoartele internaționale de la Organizația Mondială a Sănătății, vedem că este un mare x în dreptul testimonialelor foștilor dependenți, ca metodă de prevenire, pentru că, și asta este din nou, științific, creierul copiilor ălora recepționează două chestiuni: faptul că persoana respectivă a consumat o grămadă de substanțe extrem de periculoase și că acum este vedetă și toate reflectoarele sunt pe acea persoană

Testimonialele foștilor dependenți sunt foarte pozitive în procesele de tratament, când poți ajuta pe cineva care trece exact prin ce treci tu.

Altfel, avem intenții extrem de bune, dar putem face mult mai mult rău, putem trezi interes, putem transmite mesaje la care nici nu ne am gândi dacă n-am știi ce scrie în rapoartele și manualele de prevenție.

Şi de asta e extrem de dureros să vezi că se întâmplă atât de multe chestii în România care pur și simplu știm că nu funcționează, par bune, dar de fapt sunt rele.

Ordonanţa 84, cea care a lăsat peste 1000 de şoferi fără permise luni de zile

Dragoş Pătraru: Bun. Vreau să mai discutăm un pic la final despre nebunia asta cu Ordonanța 84. Am văzut o statistică interesantă: la poliția Timiș au fost până acum de când s-a dat Ordonanța, 11 cazuri. Şase s-au confirmat a fi consumatori și aveau substanțele respective în sânge, cinci nu și li s-au înapoiat permisele.

Și iată cum decizi? Adică iei partea bună, uite peste jumătate, sau iei partea ailaltă că la cinci oameni a trebuit să le dați permisele înapoi după ce s-au făcut analizele, s-a cheltuit o grămadă. Cum e treaba?

Vlad Zaha: Înainte de Ordonanţa 84, aia împotriva căreia s-au revoltat două sute de mii de oameni şi a fost şi un protest, discuţii la Guvern şi au întors-o, puteai refuza testul pe şosele, să mergi la analize, te inspecta un medic.
Dacă medicul vedea că te clatini, că nu ești ok, plecai acasă, veneai a doua zi după permis.

Dacă medicul vedea că ești ok, plecai acasă cu permisul, până veneau analizele. Dar astea dacă refuzai testul.

Dacă testul era pozitiv pe șosele, mergeai la analize, rămâneai fără permis până veneau analizele, era, să zicem, semi-ok.

Partea rea era că 38% dintre toate testele de pe șosele din 2023 au fost infirmate, au fost false la analize.

Adică peste 1000 de șoferi au rămas luni de zile fără permise. Aveai o soluție, adică să refuzi testarea în trafic, să mergi la medic, se uita medicul, cel mai probabil plecai acasă cu permisul sau veneai a doua zi după el.

Ordonanța 84 este cumva o generalizare a tot ce am discutat aici. Faptul că mergem fix invers: afectăm cât mai mulți oameni nevinovați posibil, să nu ne uităm la nicio cifră, să nu discutăm cu nimeni, să înlocuim medicii cu poliția.

Ordonanța asta făcea trei chestii principale: permitea
poliției să își deschidă propriile lor laboratoare medicale de analiză la sânge.

Deci ei să te și testeze pe șosele, ei să ți le și ducă la analize și ei să şi facă analizele. Deci ceva pentru care IML au făcut palpitații.

A doua chestiune era că dacă ești biciclist și trotinetist și refuzi testarea aceea în trafic, care a dat rezultate false aproape unul din doi plătești amendă 1000 de lei pentru refuz.

A treia chestiune era că nu mai poți refuza testul antidrog în trafic ca șofer, adică cea mai gravă dintre toate, și să mergi la analize, căci îți luăm permisul până vin analizele, care durează luni de zile sau, în unele cazuri, a durat ani de zile.

Rumoarea publică a fost totală și a fost foarte bine că a fost așa și am reușit să întoarcem cel puțin parțial Guvernul.

Au și trecut un noile modificări, deci poliția nu mai are laboratoare de testare proprii, bicicliștii și trotinetiștii nu mai primesc amendă 1000 RON dacă refuză testarea și permisul ți se dă înapoi după maxim 72 de ore, ți se trimite acasă sau Îl ridici din județul tău, indiferent dacă refuzi testarea în trafic sau dacă îţi iese testul pozitiv pe şosele, deci în ambele cazuri maxim trei zile.

Acum, ce e foarte important să se întâmple și se luptă activ și din partea Institutului de Medicină Legală și din partea experților și este așa cumva o luptă experți versus poliție este să definim clar în lege ce înseamnă să fii sub influență la analizele de laborator.

Pentru că una este să-ți iasă un test fals pozitiv de la un medicament și rămâi trei zile fără permis și alta este să ai în sânge un nanogram de substanță de la un tratament psihiatric luat acum câteva zile care ți-ar permite să conduci sau de la un consum de acum două săptămâni sau o săptămână din Olanda.
Dragoş Pătraru: Sau de la un paracetamol.

Vlad Zaha: Sau de la tratamente de diabet, cu amfetamine. Una este să-ţi iasă fals pozitiv pe şosele şi se rezolvă în 3 zile cu permisul, alta este să fii trimis în judecată, că la sânge ţi-a ieşit un nanogram de substanță și să fii condamnat la închisoare pe nedrept și asta se întâmplă momentan în România, pentru că este o practică neunitară în rândul instanțelor.

Dacă ești din București și ești trimis în judecată pentru o fărâmă de substanță în sânge, care nu-ți afecta clar deloc capacitatea de a conduce, s-ar putea să fii trimis în judecată, iar dacă ești aceeași persoană în Cluj, s-ar putea să nu fii trimis în judecată sau să nu fii condamnat.

Instanța Supremă va decide în septembrie care dintre ele este abordarea pe care vrea să meargă România: o nedreptate la modul că este de ajuns să ai o substanță în tine în cantități infine și să fii condamnat, ceea ce ar putea condamna sute de mii, milioane de români cu tratamente de ADHD, de diabet, sau de alte afecțiuni, alta este să avem niște cantități clare de ordinul nanogramelor microgramelor care sunt și în alte state, din Belgia până în Irlanda, care să spună clar dacă eşti sub influenţă.
(…)
Aici nici măcar nu ne referim la alcool, că la alcool este diferența aceea 04-08. Ne referim la particule la microscopice insesizabile.

Deci nu vorbim de o bere, nu vorbim de o pastilă vorbind de o frântură de acum două săptămâni sau ceva de acum trei zile pentru un tratament medical în care ți se zice “nu condu 48 de ore”.

Ok, nu conduc două zile și dacă conduc în a treia zi? Îmi iese un nanogram, nişte nanograme, asta trebuie definit.

“Sunt oameni care iau în considerare serios să-și întrerupă tratamentul”

Pentru asta se luptă acum comunitatea Declick, se luptă IML ul și o grămadă de Experți, de la psihiatri la medici legiști, la psihologi, ca România să nu fie o țară care să pedepsească oamenii care sunt bolnavi și au tratamente care le ar permite să conducă cel puțin după un anumit moment, să nu fie o țară care să pedepsească oamenii care sunt bolnavi și au tratamente care le ar permite să conducă cel puțin după un anumit număr de zile sau să nu pedepsească oameni care au consumat ceva acum multă vreme în state în care este pur și simplu legal să faci asta.

Dragoş Pătraru: Cum crezi că se va…

Vlad Zaha: Deci sunt cele două paliere: în primul rând lupta cu Guvernul, să explici oamenilor din Guvern logica. Toată lumea are pe cineva care ia medicamente.

România, din păcate este o țară destul de patologizată, vedem câte o farmacie la fiecare colț de stradă.

(…)

Din discuțiile de până acum, pare că sunt destul de receptivi. Fie guvernul și partidele care formează guvernul PSD-ul și PNL-ul își revin măcar parțial în simțiri să nu incriminăm potențial sute de mii, milioane de oameni pe șosele, fie instanța Supremă interpretează noțiunea din lege din momentul actual de a fi sub influență în necesitatea unor anumite cantități sau măcar a unei expertize a IML de care să se țină cont.

IML-ul face acum aceste expertize, în care, bineînțeles, ei zic pe cantitate de substanță, dacă persoana este sub influență sau nu.

Practica neunitară din tribunalele din toată țara, majoritatea cazurilor de acum, este interpretarea că este de ajuns să ai substanță în corp să fii sub influență.

Dragoş Pătraru: Nu poți lăsa o asemenea decizie, care practic pecetuiește soarta cuiva, în mâna unui judecător care în funcție de cum s-a trezit în dimineața respectivă, consideră sau nu că ești tu sub influență.

(…)

Vlad Zaha: Sunt oameni care iau în considerare serios să-și întrerupă tratamentul. De exemplu ADHD, deficitul de atenție, este mult mai periculos să conduci netratat cu deficit de atenţie, decât să conduci tratat cu amfetamine, care sunt substanțe care ies și în sânge și în analize.

Deci e mult mai periculos. Bineînțeles, respecți prospectul și când poți să conduci după ce ai luat tratament, după câteva zile, dar să nu iei nici tratamentul cu gândul că n-o să poţi conduce nici măcar după prospect, după ce-mi zice medicul, atunci e nociv pur și simplu.

Creștem numărul accidentelor dacă facem treaba asta, sau Doamne ferește, crize diabetice la volan. Păi asta ar înseamna dezastre pe șosele.

Dragoş Pătraru: Da, într-adevăr. Bun, vom vedea cum se va întâmpla.
Oricum discuția asta, în opinia mea, trebuie să fie foarte foarte aprinsă, deschisă, mă refer aici la informațiile care trebuie să apară despre ce înseamnă consum despre riscurile care vin asociate cu treaba asta, astfel încât având informațiile necesare, pentru că foarte mulţi nu le au la ora asta, oamenii să poată lua decizii în cunoștință de cauză. Pentru că, cu asta ne ne luptăm acuma.

Vlad Zaha: Da și legile și deciziile politicienilor să vină în ajutorul oamenilor de rând și împotriva marilor traficanți. Și dacă ne poziționăm așa simplu: sănătate, educație, prevenție, ajutor sau asistență pentru oamenii de rând și pedepse pentru tone de droguri și ne dăm acest reset pentru că momentan sunt în bârligate.

Ca să continuăm metafora, mâna dreaptă să se ocupe de marii traficanți şi mâna stângă să se ocupe de oameni.