REPORTAJ. Oițele rătăcite ale ciobanilor din Piața Victoriei. 15 septembrie, orele 17-19  

O oră-două. Am stat gură cască la televizor. Haos. Dezastru. Omor. Când am ajuns în Piața Victoriei era ora 17. Ciobanii stăteau cuminți în ciomegele lor. Se uitau lung împrejur. De jur-împrejur, jandarmi. În fața lor, niște necunoscuți, purtând tricolorul. Tropăiau, jonglau cu tricolorul. Privesc nedumeriți, unii cu dulamele lor pe umeri: ce s-a întâmplat? Ce ni s-a întâmplat?

Stau de vorbă cu ciobanii. Le dau dreptate:

”matale ai mai văzut lapte adevărat, brânză adevărată?” 

Stau și ascult:

“Ne omoară oile cu sutele. Nu mai vrem subvenția lor, vrem să ne lase în pace. Să trăim în ciobănia noastră, să ne trăim viața. Suntem singurii care mai producem ceva în țara asta, restul au furat sau au dat la străini. Vor să ne omoare și pe noi.” 

Când ești cu ciobanii, nu poți să nu-i înțelegi pe ciobani. Unii s-au întins pe asfalt: nu înțeleg ce au pățit. Alții, ca să priceapă ceva, se urcă pe mașini, să vadă departe. Nu văd. Se dă cu gaz de către jandarmi. Se dă cu gaz peste niște străini.

“Sunt printre noi niște oițe rătăcite! Nu știm cine sunt!”

Ciobanii stau în grădina de lângă Muzeul Geologic și văd la distanță Girafa de la Muzeul Antipa, cea care a fost martora protestelor de pe 10 August 2018. Ciobanii privesc străin în jur. Unii s-au retras la o masă la Burger King. Se strigă: “pe ei, pe mama lor!” Ciobanii privesc stând în bâtele lor.

Apar în mijlocul ciobanilor diverse personaje, bucureșteni, ilfoveni, interlopi, auriști, antiauriști, bătăuși pur și simplu, fane Călin Georgescu, iubitoare și salvatoare de Miorița.

Într-o clipă de liniște, se aud în șoaptă doi patrioți îmbrăcați în daci. Și în altă clipă se aude: “5 lei steagul, 10 lei eșarfa!”. Pe o stea a Uniunii Europene desenată în parcarea Pieței Victoriei, strigă comersanții. Pe o altă stea se face un live pe TikTok. 

Uite, educatoarea din Constanța:

“Am făcut această hartă cu copiii mei la grădiniță. Ei au desenat-o și i-au lipit flori din hârtie creponată. Vedeți ce scrie pe hartă, e soluția unui Românii mai bune: Turul doi înapoi!”

Sunt doamnele din Berceni:

“Tot ne-au furat! Tot: păduri, ape, energie! Ne-au otrăvit mâncarea și ne-au scris istoria!”

Este cel care spune Adevărul:

“Nu vreau să fiu sclavul corporatiștilor și hoților Muc și Bolojan! De aia, mor pentru Libertate acum!”

O voce cum rar auzi trece printre jandarmi și îmbunează Piața cu un cântec de unitate.

Repet, ciobanii privesc din vârful boatelor lor ca la teatru. Un șef de-al lor declară că nu pleacă din Piață niciodată. Aici rămânem uniți.

O doamnă urcată pe o piatră declară: “Trăiască Miorița”. O alta din gunoaie și sclavi nu-i scoate pe guvernanți și pe progresiști. 

O tensiune se adună din nou. Undeva, într-un colț al Pieței Victoriei, se văd jandarmii. Din pavaj ies pietre. Se aruncă în jandarmi:

“Sclavilor, vă e frică de Călin Georgescu!”

Ciobanii sunt tot la locul lor. Poate unul-doi or fi prin mulțimea asta de rebeli. 

Ora 19: Doar vuvuzelele se mai aud. În Piață, dinspre metrou se aude:

“Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până când nu vom vedea Libertatea noastră!”

Când Libertatea face pauză, un violonist trage pe coarde un vechi cântec românesc. Cere câțiva bănuți. Protestatarii ridică din umeri:

“N-avem cash din cauza la hoți, vor să ne cipeze, să ne fure identitatea!” 

Cu toate astea, ciobanii tac, un lucru se aude clar: “5 lei tricolorul, 10 lei eșarfa!” Au fost bătăușii, cei care dislocă bordurile, acum e rândul comersanților. 

Ciobanii privesc nedumeriți: ce-am pățit? Ce-a fost asta? 

Stegarul Dac intră în Piață. E salutat! Aclamat. Cum de nu flutură steagul? A fost confiscat steagul de către jandarmi. Nu are dreptul să participe la proteste civice. Dar acum, nu e protest civic? În Piața Victoriei, 15 septembrie 2026? Nu, acum Stegarul Dac e aici în calitate de jurnalist.