februarie 16, 2026
Da, fix ieri Starea Nației a împlinit 13 ani. Și povestea continuă. Dar despre asta mai jos.
Mă uit deja cu milă și multă silă la toate declarațiile venite dinspre Guvern, dinspre premier, miniștri (cei care nu sunt în opoziție), tot felul de analiști și jurnaliști de dreapta.
Austeritatea, singura soluție?
Cu toții vorbesc despre inevitabilitatea măsurilor luate. Și despre cum ele reprezintă singura soluție pentru însănătoșirea economiei. Ba chiar și purtătoarea de cuvânt a Guvernului, care nu știe nimic despre economie, ne explica zilele trecute doct că aia e, toți cei care au luat măsurile astea de austeritate regretă și înțeleg că e greu, dar altă soluție nu există.
O asemenea poziție este de o prostie care pe mine mă sufocă. La început am crezut că acești oameni doar ne cred pe toți tâmpiți. Au trecut lunile de la instalarea Guvernului și după decizii împotriva celor mai vulnerabili au venit alte și alte decizii tot împotriva celor mai mulți și lipsiți de apărare și totul s-a transformat într-o politică împotriva oamenilor, pentru salvarea cifrelor. De notat că nimeni nu reușește asta în afară de România la nivelul Europei.
Băsescu, fanul lui Bolojan
Iar asta spune mai multe despre popor și despre lipsa lui de unitate decât despre cei care iau aceste măsuri. Au făcut-o și în 2010, o fac și acum. Băsescu a intrat în Bolojan și nu mai vrea să iasă de acolo. Fostul președinte îl plânge pe actualul premier seara la televizor, dând impresia că drumul ăsta greșit, dovedit greșit în realitate, pe care mergem, este nu doar cel bun, ci singurul. Cred că nu m-ar deranja atât de mult, pe mine, cetățeanul Pătraru, măsurile bolovanului de la Palatul Victoria, dacă nu mi-ar fi prezentate drept singura soluție. Domne, da, există și alte soluții, dar noi în asta credem. Și atunci, ok, asta e viziunea lor despre lume. Dar așa, mințindu-mă cu siguranța pe care doar prostul total o poate avea, nu că îmi insultă mie inteligența, eu sunt undeva sub medie la acest capitol, muncesc mult de când mă știu să compensez asta, le insultă inteligența celor care chiar se pricep la economie. Și tot pomenesc la emisiune câteva nume, Stiglitz și Krugman, care au și un Nobel în palmares, dar și capitole întregi în cărțile lor despre efectele cu totul negative ale măsurilor de austeritate asupra cetățenilor, spun despre Chang și Piketty și, mai nou, despre Gary Stevenson. Dar și despre femei senzaționale, cum ar fi Mariana Mazzucato, Kate Raworth, Minouche Shafik sau Ingrid Robeyns.
Și lista poate continua: am început să citesc (o să fac o recenzie săptămâna viitoare, azi iar nu am timp să scriu pe larg și despre Plecare, plecări, pe care am citit-o săptămâna trecută) Escape from Capitalism, de Clara Mattei, o profă de economie pe care mi-aș fi dorit și eu să o am la școală. Predă la Universitatea din Tulsa. La noi te învață economie la ASE tot felul de dinozauri neoliberali, iubitori de profit cu orice preț, precum Cristian Păun (mi-a trimis cineva o postare mișto de pe net, cineva lansa o provocare: un shot de fiecare dată când eu pronunț la emisiune „neoliberal“). Ar merge o inițiativă de-asta, zece cărți pentru a salva discursul împotriva oamenilor de la facultățile de economie din România. Dacă sunt studenți cu cojones care vor să facă asta, dau eu cărțile. Uite, o să lansăm un prim concurs pentru abonații de pe platforma teatrulnatiei.ro, cu zece cărți care să-ți schimbe opinia despre economie. Și-l pun pe lista asta și pe al nostru Cornel Ban.
Pe Clara Mattei o urmăresc de multă vreme, la podcasturi excelente pe care le găzduiește sau la care participă ca invitată. E brici tipa. Și dacă l-am expune pe Bolojan la mesajele ei ar trebui să fie pe aproape un SMURD, ceva…
Capitalismul nu este inevitabil
Ceva ce suntem educați de mici să nu lăsăm să ne intre în cap: economia nu este o știință. Deci, nici capitalismul nu este științific sau inevitabil. Mattei susține ideea asta cu argumente foarte mișto. Capitalismul funcționează ca un sistem politic care menține inegalitatea economică și dependența socială. Așa că probleme precum sărăcia, șomajul, inflația și austeritatea nu sunt niște erori ale economiei, ci sunt efectele ei structurale. Și deliberate. Așadar, aceste măsuri de austeritate nu repară economia pentru oameni, repară economia pentru cei care profită de pe urma acestui sistem care are în centru profitul cu orice preț.
Austeritatea este o alegere
Tot vorbesc despre asta la podcastul Vocea Nației și la emisiunea Starea Nației. Mă rog, pentru niște zeci, câteodată peste suta de mii de oameni care nu sunt de acord să ia de-a gata ce le prezintă Guvernul și corporațiile. Economia este politică. Tot ce ne spune acum această putere că era inevitabil nu vine decât să întărească strâmbul sistem capitalist și privilegiile celor mai bogați.
Și mi se pare foarte important să înțelegem că austeritatea este, fără excepție, o alegere, nu o necesitate: reducerea cheltuielilor de stat și tăierea serviciilor publice afectează majoritatea, dar îi protejează pe bogați și pe creditori.
Un alt mesaj al Clarei Mattei care oferă perspectivă este acela că democrația este de multe ori limitată de economie: instituțiile economice (bănci centrale, FMI etc.) iau decizii care afectează viețile oamenilor, dar sunt deseori ferite de control democratic. Nouă atât de des ni se povestește în ultimii ani că democrația este o piedică în calea bunăstării, încât mulți au ajuns să creadă asta și chiar să considere că democrația este de vină pentru situația lor materială. De-aia și vor să o răstoarne, spunând senin la televizor că tocmai cei care vor să-i oprească din acest demers sunt adevărații dușmani ai democrației. Da, aici s-a ajuns. Lucruri care erau considerate inacceptabile până acum câțiva ani au devenit acum regula. Cine țipă mai tare și are mai mulți bani sau mai mulți idolatri are dreptate. Adevărul nu mai contează.
Nici vorbă să nu existe alternativă la austeritate, pentru ieșirea din criză, rezolvarea deficitului, a inflației, pentru repornirea economiei. Întotdeauna există. Problema cu alternativa este că ea cere ceva ce acest guvern aflat la putere nu este dispus sau nu e în stare să facă: gândire.
Și am vorbit despre asta și în cel mai recent episod al podcastului Vocea Nației. E incredibil la noi nivelul de acceptare din partea politicienilor a faptului că ei efectiv nu sunt în stare să facă orice presupune niște gândire. Cel mai bine a exemplificat acest lucru chiar premierul Bolojan, care, întrebat despre o măsură în timpul primei conferințe de presă din acest an, a spus că „e greu azi să iei o măsură care să pună în practică o astfel de idee”. De ce? Pentru că, a spus el, trebuie GÂNDITE niște lucruri pe care chiar le poți pune în practică. Așa că, zice tot el mai departe, mai bine nu iei o măsură dacă nu o poți aplica.
Dogmele economice trebuie chestionate
De ce să gândești și să faci ceva pentru oameni când poți să nu gândești și să faci totul împotriva lor, luând măsuri care s-au mai luat și s-au dovedit a fi greșite. Da, și acest guvern este definiția nebuniei: încearcă să obțină cu totul alte rezultate luând aceleași măsuri de austeritate, cu măriri de taxe și tăieri de salarii și pensii și a oricăror plase de siguranță. Dogmele economice trebuie chestionate, oricât de incomod ar părea asta. E nevoie să înțelegem, întâi la nivel academic – unde noi suntem cu mult în urmă –, apoi la nivelul societății, unde aceste mesaje sunt marginalizate de guvern și de corporațiile care dețin presă și o pun să lucreze împotriva interesului public, împotriva bunăstării cetățenilor, e nevoie să înțelegem deci că inegalitatea care a radicalizat atât de mult societățile lumii nu este un accident, ci o trăsătură esențială a capitalismului.
Așadar, capitalismul nu e inevitabil sau neutru, instrumentele economice folosite azi servesc interese politice și de putere, nicidecum bunăstarea celor mai mulți cetățeni, inegalitatea, sărăcia sau șomajul sunt chestiuni structurale, nu excepții. Și schimbarea sistemului economic e nu doar posibilă, ci și necesară. Sigur, cu cine să faci asta, în condițiile în care răspunsul societății la cele mai dure măsuri de austeritate este resemnarea?
13 ani de Starea Nației
Acum 13 ani, în 15 februarie 2013, era difuzată prima ediție Starea Nației. Era într-o vineri, la început frecvența a fost săptămânală, iar după primele ediții publicația TV Mania mi-a trimis „trofeul“ Cactusul săptămânii, efectiv mi-au trimis și un cactus la redacție, un mod elegant de a spune că e cea mai de căcat emisiune apărută în peisajul media românesc. După șase ani, în 2019, aveam să apar pe coperta revistei.
Fuseserăm între timp, după plecarea de la România TV, în 2014, la televiziunea publică, de două ori (2014-2016 și 2017-2018), la Digi 24 (2016-2017) și începeam aventura de cinci ani la Prima TV, de unde am plecat în aprilie 2023. De atunci suntem pe net, unde am rezistat doar pentru că existați voi, nucleul dur al acestei comunități. Cu puțin de la mulți, de la aproape 15.000 de oameni, am reușit nu doar să rezistăm, ci și să dezvoltăm organizația asta, cu cele două proiecte editoriale, Starea Nației și Starea Sănătății, și să realizăm și o infrastructură fizică, un hub cultural cu două săli de spectacole, teatru și cabaret, și o bibliotecă care pune la dispoziție cititorilor gratuit cărți recomandate de noi, un spațiu în care să putem incuba idei bune. E incredibilă puterea lui ÎMPREUNĂ.
Poza asta e de sâmbătă, când 120 de oameni au umplut sala pentru a asculta dialogul pe care l-am avut cu Urania Cremene, despre ce înseamnă să fii un bun părinte.
Anul ăsta vom organiza aici peste 400 de evenimente culturale și educaționale. Și nu ne oprim aici, în 2026 vom deschide cantina noastră socială, unde vrem ca o sută de copii să aibă parte de o masă caldă în fiecare zi și de un loc în care să se simtă în siguranță și să socializeze.
De asemenea, vom lansa în curând site-ul stareanatiei.ro, unde ne propunem să vorbim despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în țară și în lume, din perspectiva oamenilor. Credem că e un demers mai mult decât necesar, într-o lume în care circulă și educă în mare măsură pozițiile statelor și ale corporațiilor, care în multe situații și-au dat mâna împotriva cetățenilor, cum explicam și mai sus.
Vă așteptăm pe aici, să vedeți ce am făcut și la ce lucrăm. Urmează să lansăm și o întâlnire lunară pe diverse teme, cu prezență fizică și online, pe teatrulnatiei.ro, lucrăm la ea, vă țin la curent. De asemenea, vom lansa și concursuri cu premii prin tragere la sorți pentru abonații plătitori de pe platforma noastră, pachete cu produsele noastre, vouchere valabile la hub și în cafenelele noastre, abonamente la cafea, pachete lunare cu cărțile pe care le citesc eu. Nu cred că asta va aduce mai mulți abonați, dar sunt sigur că îi va face mai fericiți pe cei care se abonează. Voi anunța cum procedăm la live-ul de luni.
Starea Nației, înapoi la TVR?
Am decis să trimitem o scrisoare către televiziunea publică, prin care ne arătăm disponibilitatea de a pune la dispoziție, pentru publicul care ne tot spune că nu ne mai urmărește de când nu mai suntem la TV, câte o ediție săptămânală Starea Nației și Starea Sănătății, fără nicio pretenție financiară, ca parte a misiunii noastre de a-i ajuta pe oameni să ia decizii informate.
Pe săptămâna viitoare.
Follow me
0 comments