De ce i s-a făcut lui Trump de Groenlanda?

Zilele astea s-a reactivat discuția despre Groenlanda. Da, contextul nu e unul nou, Groenlanda a mai prezentat interes pentru Trump și în primul său mandat. Însă ca în cazul multor altor afirmații de-ale sale, oamenii și-au zis “așa e el, excentric”. Și iată că subiectul a revenit în discuție, iar acum toată media internațională nearvunită de Trump se întreabă mirată “Deci, a vorbit serios?”. Da, toate datele din ultimele zile, dar și invazia de postaci care aprobă și justifică cu fel și fel de gimnastici semantice misecuvenismul lui Trump asupra Groenlandei, arată că al doilea nebun contemporan al planetei chiar a vorbit serios și, contrar a ceea ce credeau mulți, nu uită azi ce a spus ieri. Nu încă, cel puțin.

Haideți să încercăm să înțelegem despre ce e vorba, de ce i s-a pus lui Trump pe Groenlanda, după ce abia reușise să aducă pacea în Azerbaijan, să rezolve conflictul din Ucraina și să își facă propriii cetățeni să se simtă mai în siguranță ca oricând.

Scurt istoric despre Groenlanda

Pentru toți cei care am lipsit la lecția cu istoria Groenlandei (adică… noi toți?), în urmă cu vreo 4500 de ani, în acest teritoriu s-a stabilit reședința populației de inuiți din America de Nord. Ha! Veți spune, deci e a americanilor!
Am putea face asta, dar atunci ar trebui să dăm Statele Unite înapoi amerindienilor, căci inuiții, strămoșii groenlandezilor de azi, făceau parte din populațiile indigene. Adică dintre ăia de-ai locului, pe care străbunicii americanilor de azi, colonialiștii, i-au măcelărit în masă.

Acum, să nu romanțăm, că și danezii au muștele lor pe căciulă, abuzând inuiții prin sterilizări forțate ale femeilor, prin discriminare, preluări nejustificate ale copiilor din familiile de inuiți. Însă, în prezent populația Groenlandei este totuși formată din 90% inuiți. Ceea ce nu se poate spune despre SUA și aboriginalii lor.

Mutându-ne ceva mai în era noastră, în secolul X, la sfârșitul primului mileniu, Eric cel Roșu, norvegian pur-sânge, a întemeiat aici colonii de vikingi, Groenlanda intrând astfel sub influența Regatului Norvegiei. 

Ceva mai târziu, cam prin secolul al XIII-lea, Norvegia intră în Uniunea Kalamar cu Danemarca și Suedia, dar și cu teritorii precum Insulele Feroe, Islanda și Groenlanda. 

În timpul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, vânătorii de balene olandezi și englezi călătoreau frecvent pe mările din jurul Groenlandei și intrau în contact cu inuiții.

Cu toate astea, nu s-a mai făcut nicio altă încercare de colonizare până în 1721, când Hans Egede, preot norvegian, cu permisiunea Regatului Unit Danemarca-Norvegia, a fondat o companie comercială și o misiune luterană în apropierea actualei capitale Nuuk, moment care marchează începutul epocii coloniale a Groenlandei.

În 1776, guvernul danez preia monopolul complet al comerțului cu Groenlanda, iar coasta Groenlandei este închisă accesului străin până recent, în 1950. În 1931 Curtea Permanentă de Justiție Internațională decide suveranitatea Danemarcei asupra Groenlandei. 

Prima tentativă serioasă a Statelor Unite de a obține Groenlanda datează din secolul al XIX-lea, în timpul administrației președintelui Andrew Johnson. În 1867, la scurt timp după achiziția Alaskăi de la Rusia, SUA au comandat un raport oficial privind posibilitatea cumpărării Groenlandei și Islandei de la Danemarca.

Contextul invocat era tot unul strategic: SUA își consolidau prezența în Arctica și în Atlanticul de Nord, iar Groenlanda era văzută ca un avanpost valoros pentru comerț, navigație și securitate.

Deși ideea a fost discutată la nivel guvernamental și documentată în rapoarte oficiale, ea nu s-a materializat niciodată într-o ofertă formală, fiind abandonată pe fondul lipsei de interes politic intern și al priorităților de după Războiul Civil.

Pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în urma unui pact de apărare între Danemarca și SUA, Groenlanda intră sub protecția SUA, cât timp Danemarca este ocupată de naziști.

După război, Groenlanda este returnată Danemarcei, însă acesta pare să fi fost momentul în care SUA a rămas cu nostalgii asupra teritoriului. Pentru că la scurt timp, administrația Truman îi oferă Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur, în schimbul Groenlandei.

Danemarca răspunde, așa cum o face și Groenlanda astăzi, spunând că teritoriul nu este de vânzare. Totuși, în zonă au rămas baze militare americane, în interesul ambelor țări.

Iar asta ne aduce în momentul prezent, în care Groenlanda este în continuare un spațiu ce aparține de Regatului Danemarcei, care are însă o oarecare autonomie, pe chestiuni interne.

Ce interes are Trump în Groenlanda

În încercarea sa ridicolă de a pretinde că Groenlanda i se cuvine, Trump invocă securitatea națională. Și în cazul în care cumva vă sună cunoscut, e pentru că fix acesta a fost pretextul lui Hitler, atunci când a încercat să justifice invadarea Poloniei. 

Însă ce motive să fie în spatele acestei declarații neoficiale de război? Pentru că ce altceva să fie, atunci când ameninți suveranitatea unui stat cu care ești în alianță și pentru care licitezi de parcă ai fi la talcioc?

1. Interes strategic militar (securitate națională)

Poziția Groenlandei este una strategică, din punct de vedere geopolitic. Aflată în capătul nordic al continentului american, Groenlanda oferă acces la coridorul GIUK. Zona asta este situată cumva la confluența dintre Atlanticul de Nord, Marea Nordului Oceanul Arctic și între Marea Britanie, Islanda și Groenlanda. Acest coridor este un punct critic de control al traficului maritim și aerian.

Pretextul pentru pretențiile lui Trump asupra teritoriului este, simplificând, “pentru că îi trebuie”. O altă componentă a pretextului e “ca să n-o ocupe alții” (Rusia sau China), care deja ar avea ochii pe ea, susținând că Danemarca n-ar fi capabilă să apere Groenlanda.

De ce n-ar putea însă SUA să apere Danemarca fără a o lua pe persoană fizică? Bazele militare americane sunt deja acolo.

2. Resurse naturale

Odată cu schimbările climatice (da, alea în care Trump nu crede), interesul pentru teritorii care fie au fost până nu de mult sub gheață, sau care nu vor mai fi congelate pentru mult timp, a crescut intens. Și asta pentru că vorbim de teritoriu neexplorat, dar mai ales neexploatat.

Ce ar fi de exploatat? De toate. De la hidrocarburi, precum țiței și gaze naturale, la litiu și elemente rare, esențiale pentru dezvoltarea de tehnologii verzi. Asta, pe lângă zăcămintele de uraniu.

Firește, Trump insistă că nu pentru asta îi trebuie Groenlanda, el fiind fiert pe securitatea națională. Însă negocierile purtate cu Ucraina, în care tot minereurile erau subiectul discuției, ne spun altceva.

3. Schimbările climatice 

Și pentru că tot am menționat schimbările climatice, devenise de ceva vreme evident că, odată cu topirea calotei glaciare și cu temperaturile tot mai extreme din zonele calde (așa, cum e în sudul SUA), interesul pentru teritoriille mai reci avea să crească. 

În definitiv, există dovezi clare că la sfârșit de mileniu I, în Groenlanda vikingii practicau agricultura și creșterea animalelor. Iar asta ne spune că în perioada respectivă temperaturile erau mai prietenoase în zona aia a lumii. Așadar, există și interes pentru potențialul locativ al teritoriului.

4. “Interese mari la mijloc”

Un articol Forbes arată că ideea preluării Groenlandei ar fi fost alimentată și de cercuri influente din jurul lui Trump.

Ronald Lauder, moștenitorul imperiului Estée Lauder, este creditat cu faptul că i-ar fi sugerat lui Trump ideea preluării Groenlandei încă din primul mandat, lucru confirmat pentru Forbes de fostul consilier pentru securitate națională al Casei Albe, John Bolton.
Ulterior, Lauder a investit – potrivit cotidianului danez Politiken – într-o companie nerentabilă de îmbuteliere a apei din Groenlanda, co-deținută de Jørgen Wæver Johansen, lider local al partidului aflat la guvernare în Nuuk și soțul ministrului groenlandez de externe, Vivian Motzfeldt.

În paralel, persoane influente din rândul “cremei” economice din faimosul 1%, precum Jeff Bezos, Bill Gates și Michael Bloomberg au investit, începând din 2019, în Kobold Metals, o companie care caută minereuri rare esențiale pentru industria electronică, folosind explorare asistată de inteligență artificială pe teritoriul Groenlandei. Sam Altman, CEO-ul OpenAI, s-a alăturat acestor investiții în 2022.

Peter Thiel, fondator PayPal și Palantir, a finanțat la începutul lui 2021 startup-ul Praxis, care urmărește construirea pe insulă a unui așa-numit „oraș al libertății”, extrem de avansat tehnologic.

Iar Howard Lutnick, actual secretar al comerțului în administrația Trump, a fost CEO-ul Cantor Fitzgerald, firmă care a investit timp de peste trei decenii în compania minieră groenlandeză Critical Metals Corp., înainte ca Lutnick să-și transfere participațiile către copiii săi adulți. 

5. Pentru că și ceilalți copii au și vrea și el

Recent Trump a mai adăugat că îi este necesar psihologic să pună mâna pe Groenlanda. Ceea ce are sens, dacă ne gândim la atitudinea de Goe ajuns la vârsta senectuții, care-l caracterizează.
Exact ca un copil la locul de joacă, a văzut că altul are o jucărie interesantă pe care a luat-o abuziv și acum vrea și el una. Da, Putin e celălalt copil, pentru ăștia pe care v-am pierdut cu metafora. Și ca orice răzgâiat, își pune poalele, aliații, NATO și lumea întreagă în cap, pentru că nu i se dă pe tavă.

Ce efecte vor exista?

O primă consecință a fost că oamenii au înțeles, în cele din urmă, că dezaxatul chiar vorbea serios. Așa că țări membre NATO, precum Germania, Suedia, Franța, Norvegia și Olanda au început să trimită trupe în teritoriu.

Macron a avertizat că dacă suveranitatea unui stat membru al alianței va fi amenințată, Franța nu va ezita să răspundă. 

Însă tot mai mulți analiști avertizează că pericolul izbucnirii unui conflict NATO – NATO este cel mai mare risc. Evident, asta ar însemna sfârșitul NATO, slăbirea forței militare occidentale, în aplauzele Kremlinului. 

Totul pentru ifosele unui sociopat răzgâiat.