octombrie 27, 2026
Interviu cu profesorul Marian Zulean, autorul cercetării ”Securitatea României, între reformă, control civil și impostură”, Editura Humanitas
Marian Zulean, furnizorul acestor date și cercetător de ani de zile al imposturii din serviciile secrete și armată, declară că este greu să ni-i imaginăm pe acești generali conducând armata într-un război. Mentalitatea acestor impostori este: ”Lasă că vine NATO să ne salveze!”
Nu degeaba vedem atâta inacțiune în fața numeroaselor drone rusești. Se invocă amendamente NATO, dar nu se acționează. Impostura s-a înrădăcinat în servicii și armată și a devenit corp comun. Este considerată ceva natural. Să devii general doar pe baza unui doctorat falsificat și a relațiilor personale. Să faci afaceri cu serviciile, să ajungi șef al Comisiei de Control SRI, precum Sebastian Ghiță, și să fii condamnat și să nu fii adus niciodată în țară. Să intervii, precum generalul Iană, în schimbarea unor șefi de instituții de stat, doar pentru că îți încurcă afacerile tale de SRI-ist.
Iluzia conducerii civile și puterea din umbră a adjuncților
Tranziția serviciilor secrete românești de după 1989 se distinge printr-o permanentă tensiune între fațada civilă și structura militară de carieră. În anii ‘’90 și la începutul anilor 2000, eșaloanele de conducere au fost ocupate direct de figuri ancorate în vechiul aparat de securitate. Ulterior, strategia s-a schimbat. În mandatul lui Traian Băsescu, numirea unor directori civili provenind din opoziție, precum George Maior la SRI și Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, a transmis partenerilor euroatlantici un semnal de reformă.
În spatele acestui paravan politic, adevăratul control operativ — gestionarea dosarelor, resursele tehnice și rețelele de informatori — a rămas concentrat în mâinile prim-adjuncților și ale cadrelor militare. Un caz emblematic îl reprezintă activitatea generalului Florian Coldea, care a exercitat puterea executivă în SRI sub mai mulți directori civili. Relațiile dintre politicieni și conducerea operativă au depășit atribuțiile instituționale, ajungând până la influențarea jocurilor politice interne și a selecției liderilor de partid.
Capturarea supraveghetorilor și fabrica de titluri academice
În loc ca Parlamentul să exercite un control strict asupra serviciilor, s-a dezvoltat un mecanism de control inversat. Prin intermediul Colegiului Național de Apărare și al Academiei Naționale de Informații, sistemul și-a educat și cooptat proprii supraveghetori. Zeci de parlamentari, miniștri și oameni de afaceri au primit o pregătire formală în domeniul securității, devenind receptivi la agenda instituțională și incapabili să asigure un audit independent.
Această legitimare în sfera civilă a fost dublată de o adevărată industrie a doctoratelor militare obținute prin plagiat masiv. În loc să fie dezvoltat un învățământ profesional axat pe contraspionaj și analize tactice, titlurile de doctor au fost folosite ca monedă de schimb pentru acordarea de statut intelectual politicienilor și cadrelor de ordine publică. Deși evaluările din perioada 2016-2017 au scos la iveală teze plagiate în proporție de peste 70% la Ministerul de Interne și au dus la desființarea unor școli doctorale, profesorii și coordonatorii de teze au rămas neatinși, păstrându-și influența în mediul academic civil. Să-l numim pe Troncotă, preferatul televiziunilor, fost conducător de doctorat în Știință militară informații și securitate națională la Academia Națională de Informații și decan al Școlii Doctorale (2008-2009). Să-l numim pe generalul Frunzeti, conducător de doctorate cu zeci de doctorate falsificate, rămas ani buni, consilier la Cotroceni.
Militarizarea presei și distorsionarea pieței economice
O altă cale de alterare a controlului democratic a fost avansarea discreționară în grad militar a mii de civili. În perioada 2010–2012, prin decizii ale generalului Oprea, jurnaliști precum Robert Turcescu sau Anca Alexandrescu, alături de politicieni și lideri de opinie, au primit grade de ofițeri superiori fără vreun stagiu de instrucție. Această militarizare mascată a generat loialități artificiale și a creat o profundă nemulțumire în rândul cadrelor de carieră.
Alterarea mediului de business
La fel de gravă este autorizarea firmelor sub acoperire sub pretextul infiltrării în medii infracționale sau al contracarării corupției. Lipsa unei monitorizări civile riguroase a dus la ingerințe masive pe piața liberă și la scandaluri de proporții naționale: cazul dezinfectanților diluați de la Hexi Pharma — companie legată direct de spațiile și infrastructura SRI — sau achizițiile controversate efectuate prin Romarm în timpul pandemiei. În plus, generali din structurile de informații au continuat să intervină pe lângă prim-miniștri pentru numiri administrative locale sau contracte din teritoriu.
Nostalgia din rețele și vidul de cultură militară modernă
Corpul rezerviștilor reprezintă o altă zonă de influență activă. Este posibil ca printre ei să existe și agenți proruși. Mulți dintre veteranii formați înainte de 1989 continuă însă să privească lumea printr-o grilă ideologică național-comunistă. Fără o educație civică și democratică după pensionare, aceste grupuri rămân vulnerabile la manipulări informaționale pe rețelele sociale, unde versiunile despre istorie prezentate în filmele din epoca Ceaușescu le înlocuiesc pe cele ale organismelor democratice.
În același timp, armata modernă suferă din cauza lipsei unei culturi militare structurate. În loc să se dezvolte un ethos bazat pe tradiția unităților militare, așa cum se întâmplă în restul alianței NATO, fostele direcții de cultură au fost reduse la simple birouri administrative pentru muzee și decorații. Vidul de educație democratică este suplinit adesea de transmisii pe platforme digitale precum TikTok, unde narativul generațiilor vechi este preluat de cadrele tineri în lipsa unui model instituțional solid.
Regizorul Sergiu Nicolaescu este singurul lor învățător, cel care a ecranizat în stil festivist faptele de arme ale domnitorilor români.
Siguranța noastră națională are un singur nume: impostura.
Follow me
0 comments