Nicușor Dan. Om cu studii înalte, la cea mai tare facultate de matematici din lume. Om civic, însetat de dreptate și ordine în nebunia românească.
Nicușor Dan ajuns Președinte al României a devenit o minte pornită spre amânări nenumărate (numirile de prim-ministru, de la Tomac la Niculescu astăzi), gafe de protocol, bâlbe, machiaverlâcuri politice (cazul Veștea), supușenie pentru Trump, licuriciul cel mare și bătrân, țâfne suveraniste (excursii frecvente pe la mănăstiri), formule bizare precum “naționalismul sănătos”.
Întrebarea care ne-a venit: “Ce-i în mintea lui Nicușor?”. Avem nevoie de un om logic pentru a avea răspunsuri pe măsură. Așa am căutat răspunsurile profesorului de logică Mircea Dumitru.
Nu poți desluși o minte înaltă ca a lui Nicușor decât cu o altă minte exersată la fel. Mircea Dumitru e expert în ceea ce vrem să aflăm: logică, limbaj, filosofia minții și a conștiinței.
Nicușor Dan nu mai e matematician, nu mai e civic. Este Președinte
Mircea Dumitru a avut posibilitatea să cunoască oameni care au fost foarte creatori în domeniul logicii, în domeniul matematicii și care nu se deosebesc ca psihologie foarte mult de ceea ce vedem acum la președintele României, la Nicușor Dan.
Nicușor Dan nu mai e matematician, nu mai e civic. Este Președinte. Înseamnă responsabilitate, în primul rând. “Or, am avut în această ipostază înaltă tot felul de sforari, șmecheri de vorbe. Ne-am obișnuit cu acest spectacol. Nicușor Dan e din altă specie.” Față de atâtea exemple și exemplare politice, Mircea Dumitru consideră că președintele este onest, până la alte dovezi posibile. Nu ocupă scena politicii pentru a spune neadevăruri.
E onest. Pentru că-și gândește fiecare cuvânt, chiar dacă acest lucru duce la multe amânări de cuvinte/propoziții. Ar putea să ne mintă, n-o face. Încearcă să găsească cuvântul potrivit pentru ceea ce vrea să exprime. Mircea Dumitru propune să-i citim intervențiile și acolo acest tip de onestitate se observă imediat. Nicușor nu e mincinos, chiar dacă efectul cuvântărilor lui este uneori hilar.
Nicușor Salvator
Nu cumva suntem prea exigenți? Am uitat așa ușor că Nicușor a fost Salvator? Ori tocmai această ipostază ne face să fim nerăbdători și răi cu tot ce face Nicușor. Nu avem răbdare cu Salvatorul. Oare poate face altcineva mai mult? Vrem să ne scape de Georgescu și georgești și să reformeze România, imediat! Imposibil, nu? Nu poate face nimeni niciun miracol. Vezi-l pe Băsescu! Pe Constantinescu! Au schimbat radical ceva?
Bun! Dar ce facem cu amânările? Legea Vexler
Aici Nicușor Dan greșește. Nu poate înlocui experiența personală cu expertiza de specialist. “La Legea Vexler era obligatoriu să consulte oameni care știu foarte bine istoria și care ar fi trebuit să aibă o decizie sau să contribuie la luarea unei decizii foarte informate și foarte ferme.
Nu știu cum lucrează aici, dacă într-adevăr corpul de consilieri e folosit la întreaga capacitate.”
Nu te joci cu legionarii, criminalii, cum a făcut Nicușor Dan.
Problema sfătuitorilor
“Pentru că, vedeți, nici nu-i vedem. E singura persoană care apare. Nu-i vedem. Dacă cineva ne întreabă repede acuma cine îl consiliază pe domeniul X, avem dificultăți. Avem mari dificultăți.” Observă Mircea Dumitru faptul că avem consilieri la Cotroceni. Dar cu capul în nisip.
Nu minte! Construiește o amânare pe baza unei subiectivități
“Dar încă o dată, nu mi se pare că este un om, că este o persoană rău intenționată. Nu este cineva care are dorința de a ne minți. Gândiți-vă, știind care sunt așteptările celor care l-au susținut, care l-au votat, nu ar fi fost în beneficiul retoricii politice și în beneficiul manipulării oamenilor să arate altfel decât a făcut-o acuma cu amânările acestea? Adică să lase impresia că nu la dânsul ar fi problema. N-a făcut chestia asta pentru că în mod fundamental eu cred că este un om onest, care are limitele pe care le vedem, limite de comportament și de personalitate în sens psihologic, pe care nu știu dacă le poate depăși.”
Amână raportul Alegerilor. Și dă senzația că Securitatea ne conduce
E o problemă. Amânarea de acest fel duce în două direcții. O dată, când va face public Raportul, posibil ca acest raport să nu mai fie crezut. Cine să creadă un document scos la iveală după atâta timp? Oricine gândește că e ceva în spatele acestei elaborări. Ce? Cine? De ce? Securitatea, obsesia noastră? “Eu nu cred în astfel de teorii ale conspirației, dar există un principiu în Sociologie. Când lumea începe să aibă o percepție pe termen lung, foarte lung, și o oficialitate nu infirmă această percepție, percepția devine realitate. Oamenii cred că Securitatea ne conduce. Nu e adevărat! Dar, ce să faci, nu mai poți schimba percepția.” O fi Nicușor creația Securității? Așa ceva Mircea Dumitru nu știe și nici nu vrea să creadă.
Nicușor Trumpișor
Are o întreagă pleiadă de gesturi pro Trump, și-a angajat și o firmă de PR să descifreze ce-i cu Trump. “Da, este un sindrom pe care-l citesc și la alți colegi și apropiați; să fim mici, să nu ne bage în seamă Trump, sau să ne ia drept oameni supuși, care nu creează probleme.” Este evident fals. Dar e opțiunea de politică externă, asumată de Președintele Dan.
Mircea Dumitru, profesor de logică, deslușește în Nicușor Dan un personaj sincer. Un om sincer, cel puțin momentan, depășit de propria lui poziție, de propria sa creație: Președinția.








0 comments