Interviu: Alexandru Bălășescu, antropolog: ”Mi-e frică! Legiunea e printre noi!”

  Lumânări aprinse pentru Cristian Tudor Popescu de la susținătorii lui Călin Georgescu. Și cântat: ”Veșnica Pomenire!” Diana Șoșoacă continuând să spună: ”Bă, vă omor!” și fiind aplaudată. Liderul AUR Simion îndemnând la jupuirea opozanților. Omul lui Călin Georgescu, să ne amintim, îndemna la punerea mâinii pe topoare și tăieri de viu. Un Toni Berbece, în plină Piața Victoriei, numind antihriști în stânga și în dreapta, de la Președinte la Guvern. Întruniri legionare și pregătiri pentru a fi iar bărbați. Nu-s acestea manifestări ale violenței trecute de momentul simbolic: ”sunt doar supărați! N-au curaj să facă nimic”? Nu-i asta ură față de cel care nu vrea să-ți dea dreptate cu orice preț? 

  Antropologul Alexandru Bălășescu înțelege motive, mecanisme, dar în primul rând numește Legiunea, manifestări extremiste și apoi e pur și simplu înfricoșat. Nu-i nimeni să ne apere pentru cei care proliferează ura, violență urlă că nu-s liberi, că fac bine.

  Se aprind lumânări să moară CTP-ul! Este un ritual de îngropare a dușmanului. Cât de gravă este deraierea, nu? Bălășescu spune că este deja faptă extremistă, nu doar un ritual de aprindere lumânări. Este ură la adresa dușmanului. Următorul pas: trecerea la extirparea dușmanului.

  Și spune Bălășescu:

”Când spui omului că face bine nu există o limită a facerii binelui, chiar dacă înseamnă crimă.”

Discursul urii al lui Șoșoacă, discursul împotriva autorităților, împotriva politicienilor nu e sancționat de nimeni, nici autoritate, nici politicieni. Înseamnă că e bun. Dar acest discurs îl acreditează pe fratele lui: ”Bă, te omor!” 

  Ce lipsește acestui bine acreditat ca bine de către politicienii extremiști, de către susținătorii lui Georgescu la Arestul Central? Lipsește responsabilitatea morală. Extremiștii nu au așa ceva. Odată ce sunt proliferate astfel de gesturi extreme, întoarcerea la binele fără crimă este imposibilă. Asta arată Alexandru Bălășescu. Și în acest discurs al urii este invocată Libertatea! / Cenzura! Democrația în pericol! False povești sunt toate acestea atâta timp. Și repetate începem să credem că acești oameni n-au libertate, deși nu au o morală a lor să pună capăt urii, deși nu există om al legii să-i condamne.

  Antropologul Alexandru Bălășescu arată că România nu este țara comunității, ci a individualismului. Este clar că vrem ”independență” adică, ”eu vreau să fiu independent, lasă-mă în pace!” în loc să ne dorim ”Fraternitate”, în primul rând, precum Franța. Nu avem exercițiul fraternității decât în rău, în dușmănie. Să-l urăm, să-l vedem ars pe rug pe vecinul nostru e singura noastră ocupație.

 Are dreptate antropologul Bălășescu: Mi-e frică! Niciun om al legii nu este în preajmă să te apere. Poate pentru că acest om al legii crede că un astfel de discurs este ceva obișnuit. Așa cum obișnuit e să aprinzi lumânări și să spui blesteme, așa cum ”te omor” este o banalitate în România de astăzi. O vedem în traficul rutier, între părinți și profesori, în tabere în care bărbații învață să fie bărbați.